« Legea Prefectului » partea II
de Raluca Filip
(Articol din 2005. Din nefericire,
intre timp nimic nu s-a schimbat in legatura cu subiectul tratat)
Dupa cum se stie, in functie de tipul de coborare a puterii (de la Centru catre Teritoriu), Statele sunt :
I. Stat Centralizat – statul este singurul subiect de drept public, interesul public este unul singur. Statul Centralizat poate fi de doua feluri :
- Concentrat – model pur teoretic
- Deconcentrat – reprezentare a Statului in teritoriu. Exista entitati – prelungiri ale centrului care au raporturi de tip ierarhic cu statul
II. Stat Descentralizat – exista Statul si Colectivitatile teritoriale Locale, prin urmare exista doua tipuri de interes public. Administratia Publica nu mai este unica. (Administratia Statului si Administratia Locala). Exista autonomie (decizionala si financiara) locala, tutela administrativa.
Fenomenul coborarii puterii de la centru la colectivitatile locale se realizeaza pe 2 planuri. Descentralizarea si Deconcentrarea coexista. Cui “se dau puterile” ? Statului sau colectivitatilor locale ? Daca la Stat, unde ? La centru sau in teritoriu ?
De asemenea, se pot confunda termenii cand apare si “delocalizarea” = sediul anumitor institutii nu este in capitala tarii respective. Puterile sunt aceleasi numai ca geografic, cladirile sunt in alta parte
III. Statul Federal unde primele 2 tipuri de state raman valabile la nivelul statelor federate (au propriul model administrativ, nu exista un model unic – fiecare componenta are alt model)
IV. Exista si un model hibrid intre modelul descentralizat si cel federal = Statul regionalizat politic (Spania si Italia). Executivul si legislativul coboara, judecatorescul ramane central. Statul tuteleaza regiunea si atat (nu si colectivitatile de mai jos). Regiunea tuteleaza restul colectivitatilor
Romania este un stat descentralizat unde nu s-a optat inca pentru :
- Deconcentrarea teritoriala pe VERTICALA = deconcentrarea puterii catre serviciile publice deconcentrate ale Administratiei Ministeriale
SAU - Deconcentrarea teritoriala pe ORIZONTALA = putere mai mare la prefect decat la sefii serviciilor deconcentrate ale Administratiei Ministeriale.
Sefii Ministerelor sunt membri in Guvern, Sefii Agentiilor Ministeriale NU sunt membri in Guvern dar au aceleasi atributii ca si ministrii.
Autoritatile Autonome sunt mentionate sau nu in Constitutie : Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ, Serviciul Public de Radio si Televiziune, Consiliul National al Audiovizualului, Consiliul Concurentei, BNR, Consiliul Superior al Magistraturii.
Intre Guvern si Autoritatile Autonome NU exista subordonare dar NICI cooperare de pe pozitii egale.
Asadar, deoarece intre Guvern si Autoritatile Autonome nu exista subordonare dar nici cooperare de pe pozitii egale, nici Prefectul NU poate conduce reprezentantii Autoritatilor Autonome in teritoriu (Constitutie, art 123, al.2).
La nivel local, Prefectul este subordonat DIRECT Guvernului. El ESTE fiecare ministru in parte (doar ca autoritate publica nu si politica), pe problemele domeniului respectiv, in TERITORIU. Nu poate fi reprezentant al unor persoane (respectiv sefii agentiilor ministeriale) .
Nu este nimic prevazut nici in Constitutie, nici in legile ordinare sau speciale in legatura cu optarea pentru un sistem sau altul. In prezent, tendinta clara este de deconcentrarea teritoriala pe ORIZONTALA, dar nu e reglementata nicaieri.
De unde rezulta ?
Art.3 din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) : “Prefectul CONDUCE serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale adminstratiei publice centrale din unitatile admnistrativ-teritoriale”
Art. 35 al.1 din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) : « Ministerele si celelalte organe ale admnistratiei publice centrale comunica de indata prefectilor actele cu character normative emise, iar acestia au obligatia de a le transmite serviciilor publice deconcentrate »
De exemplu, Ministerul Finantelor Publice are de dat o circulara sau o decizie pentru Directiile Judetene de Finante din toata tara. Ministerul nu o trimite direct celor 42 de institutii ci celor 42 de prefecti. Acestia vor trimite la Directii circulara / decizia respectiva.
Prin urmare, daca de sus in jos aceste decizii trec pe la prefect mai intai, logic este sa treaca tot pe la prefect si fluxul invers, de jos in sus – dar nu se intampla acest lucru.
Un alt aspect este PROPUNEREA pe care trebuie sa o faca prefectul pentru numirea si eliberarea din functie a sefilor serviciilor deconcentrate (care sunt functionari publici ce dau CONCURS). In intelesul gramatical al cuvantului, o « propunere » este CONSULTATIVA. Ministrul numeste seful serviciul respectiv. Juridic, acest lucru indeamna la o viziune catre Deconcentrarea teritoriala pe VERTICALA.
Art. 25 din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) : “Numirea si eliberarea din functie a conducatorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile admnistrativ – teritoriale se fac numai la propunerea prefectului, in conditiile legii”
Prefectul ar putea sa faca insa propuneri de numire / eliberare din functie pur discretionar. De aceea, propunerea de acest tip, oricat de consultativa ar fi, impinge puterea catre prefect (mai sunt si alte exemple, nu numai acesta) si spre Deconcentrarea teritoriala pe ORIZONTALA.
De asemenea, Legea privind dezvoltarea regionala in Romania ( 315 / 28.06.2004 ),din punct de vedere juridic, aduce o noutate fata de prevederile Constitutiei, adaugand entitatilor administrativ teritoriale consfintite de aceasta (comune, orase, judete) pe aceea de regiune de dezvoltare. Ea stabileste atributiile fiecarei structuri implicate in functionarea regiunilor de dezvoltare regionala si raporturile dintre acestea Face vorbire despre obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala privind diminuarea dezechilibrelor regionale si stimularea unei dezvoltari echilibrate a regiunilor; corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivel regional; stimularea cooperarii interregionale, interne, internationale, transfrontaliere.
Totusi, putem observa, ca, in loc sa creeze un cadru juridic si administrativ elastic, care sa permita o asociere a unitatilor administrativ- teritoriale (judetele), in functie de specificitatea problemelor la nivel local, legea impune o organizare administrativa in 8 regiuni, constituite mai mult pe principiile vecinatatii teritoriale si al liberului arbitru a legiuitorului, stabilindu-se componenta fiecareia dintre regiuni. Acest fapt da o nota de parteneriat “cu forta”, contrara principiilor enuntate in lege.
In plus, legea nu confera personalitate juridica regiunilor de dezvoltare si nici organismului regional deliberativ.
(fragmentul 2)
