Ea este folositoare insusi Purtatorului de Cuvant / reprezentantului / presedintelui / directorului institutiei dar si oricui este pus in situatia de a reprezenta institutia la un moment dat. Ea ar putea sa contina diverse sfaturi, ca de exemplu :

  • Planificati interviurile, niciodata nu jucati la cacealma.
  • Abordati politicos intrebarile naive. Daca intervievatorul intreaba ceva simplu este pentru ca telespectatorii sau ascultatorii ar vrea sa intrebe acelasi lucru simplu.
  • Exista multe moduri de a prezenta adevarul dar evitati reprezentarile gresite.
  • Ascultati cu atentie ce spune intervievatorul.
  • Daca e necesar sa contraziceti o presupunere („Multi oameni cred…”), trebuie sa faceti acest lucru ferm dar politicos, folosind dovezi daca-i posibil : „Inteleg ca dumneavoastra credeti asta dar cercetarile noastre arata ca 80%  din public…”.
  • Trebuie sa pregatiti in mod adecvat ceea ce Purtatorul de Cuvant trebuie sa declare. Nu va bazati pe a fi un vorbitor spontan.
  • Concentrati-va pe vestile bune si evitati tentatia de a va justifica.
  • Nu permiteti intervievatorului sa preia controlul situatiei. Pastrati-va calmul si concentrati-va pe esential. Sa nu fiti distrasi.
  • Invatati sa convertiti termenii tehnici in limbaj simplu. Evitati jargonul.
  • Nu spuneti nimic in sau in afara emisiei ce ati putea regreta mai tarziu.
  • Pregatiti un rezumat asupra principalelor puncte pe care vreti sa le acoperiti.
  • Ganditi-va la moduri interesante de a ilustra punctul dumneavoastra de vedere.
  • Ramaneti entuziast. Vorbiti, prin intervievator, audientei.
  • Nu dati ocazia sa fiti intrerupt.
  • Corectati orice greseli din intrebari.

Pastrati comentariile „neoficiale” la un minim absolut. Nu uitati ca „cine barfeste cu tine, te barfeste si pe tine”. Daca puteti evita sa spuneti ceva neoficial va fi un mare avantaj pentru ca sansele sa fiti inteles gresit vor fi minimizate. Cu alte cuvinte, presupuneti ca tot ceea ce spuneti va fi folosit de catre jurnalist. Nu folositi niciodata expresii ca „ma poti cita in privinta asta” – sunt pretentioase si un sigur semn de amatorism. Lasati jurnalistul sa decida daca e nevoie sau nu sa citeze.

  • Nu te plange niciodata jurnalistilor care te critica ; nu le multumi niciodata daca te lauda – doar fii accesibil si prietenos tot timpul.
  • Niciodata nu minti un jurnalist, orice jurnalist. Intotdeauna aminteste-ti ca jurnalistii au o slujba de indeplinit – incearca sa-i ajuti sa-si faca datoria.
  • Intotdeauna corecteaza erorile faptice, fie prin dreptul la replica sau printr-o scrisoare catre publicatie, fie printr-o nota personala directa catre jurnalistul interesat.
  • In Relatiile Publice e vorba de perceptie. Daca perceptia despre organizatia dumneavoastra sau despre dumneavoastra este pur si simplu rea, trebuie sa adoptati o viziune pe termen lung pentru a o corecta. Ar putea sa-ti ia ani intregi pentru a schimba atitudini – trebuie sa continui cu propriul mesaj, iarasi si iarasi.

Amintiti-va, jurnalistii nu sunt diferiti de dumneavoastra si nici ei nu pot pastra secrete. 

De la Raluca Filip Iasi