Ati avut vreun manager sau director (daca sunteti “angajat” de cel putin 20 de ani, probabil nu va este clar primul termen) care sa fie invizibil?

Adica sa administreze, sa conduca, sa-si indrume echipa – formal si informal – atat de bine incat sa vi se para ca toate lucrurile se asaza de la sine? Sa fie atat de eficient si proactiv incat sa para ca firma/institutia merge de la sine? Deciziile par ca sunt gata luate, toata lumea stie ce are de facut – si culmea – chiar face exact ce are de facut, cateodata si in plus. V-ati gandit vreodata ca nu aveti nevoie de el/ea, de manager, ca lucrurile decurg si se dezvolta firesc? Gresit gandit.

 Un manager (fie ca este femeie sau barbat) nu trebuie sa-ti sufle-n ceafa, sa tipe la toata lumea, sa arate cat e de sef. Daca stie sa se inconjoare de oameni potriviti care sa ocupe posturile potrivite pentru ei, daca deleaga, daca motiveaza, daca detensioneaza inseamna ca stie foarte bine ce are de facut iar proiectia lui – cu privire la unde trebuie sa ajunga firma/institutia – se va transpune in practica.

Din nou, cheia poate fi la un singur om.

Exista manageri eficienti prin diferite metode si exista manageri invizibili in sensul de ne-implicati.

Unii manageri sunt insa invizibil de eficienti, fiind 100% implicati, fara sa le simti prezenta la tot pasul.

Invatati de la un astfel de manager, daca aveti  norocul sa lucrati cu el. Unele cunostinte le dobandim la scoala, marea majoritate le dobandim in viata reala, in situatii limita, in conditii de stres, in grupuri eterogene de lucru. Managerul invizibil e o specie rara de la care merita sa “furi meserie” – insa atentie – nu si postul. Etica are o pondere insemnata in management iar deciziile managerului invizibil sunt bazate pe principii etice solide.

 de la Raluca Filip Iasi