de Raluca Filip

(Articol din 2005. Din nefericire,

intre timp nimic nu s-a schimbat in legatura cu subiectul tratat)

Din pacate, dupa cum observam, nu exista corelare in legislatia romana in ceea ce priveste atributiile si competentele din Administratia Publica. Daca se ia o decizie, in orice sens, pentru orice tip de deconcentrare, trebuie sa se mentina directia generala, sa existe constanta si claritate, consecventa si unitate in reglementari.

Mai concret, alte aspecte negative legate de Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) ar putea fi :

Art.1 Al.1 din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) este gresit din start, daca plecam de la premisa ca Prefectul si Subprefectul vor fi inalti functionari publici, incepand cu 2006.

 “Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local” ? A fi “reprezentantul” Guvernului implica inclusiv politica (atentie, nu <>).  Prefectul nu poate fi reprezentantul Guvernului si apolitic in acelasi timp. Propuneri :

  1. Prefectul este inaltul functionar public care asigura indeplinirea, la nivel local, a politicilor – cadru stabilite de Guvern
  2. Prefectul este inaltul functionar public care transpune, la nivel local, directiile generale socio-economice ale Guvernului, etc.

La art.4, sunt enumerate Principiile pe care isi intemeiaza prefectul activitatea. Ele ar trebui reformulate pentru a da consistenta mesajului transmis prin mentionarea lor. De exemplu :

Principiile care stau la baza activitatii prefectului, sunt :

  1. Legalitatea si Obiectivitatea ;
  2. Responsabilitatea ;
  3. Eficienta si Eficacitatea ;
  4. Adaptarea si Flexibilitatea ;
  5. Viziunea globala si unitara ;
  6. Transparenta si Orientarea catre cetatean

 Art. 35 al.2 din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) :

“Prefectul poate sesiza  institutiile emitente cu privire la actele pe care le considera inoportune” ? Nelegale, netemeinice, dar inoportune ? Cum se poate defini, in termeni juridici, un act « inoportun » ? In comparatie cu ce anume, pentru cine  trebuie sa fie inoportun un act pentru a se sesiza institutiile emitente ?

La art. 41 din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 )  – definirea “autoritatilor administratiei publice locale si judetene”,  s-a uitat mentionarea printre acestea si a consiliilor judetene.

Celelalte prevederi din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) sunt in concordanta cu Politica Generala de reforma si modernizare a Administratiei Publice (centrala si locala) si reprezinta aspecte pozitive :

Art. 15 (« mobilitatea in functie, disponibilitate la numirile considerate oportune ») este obiectul a numeroase discutii contradictorii, de la intrarea in vigoare a legii, acesta urmand sa se aplice incepand cu 2006. Cu toate acestea, articolul se incadreaza in traseul pentru atingerea obiectivele finale al legilor adoptate in iunie-iulie 2004 ( 315, 339, 340 ) :

  1. acela al descentralizarii (la nivel local cetatenii sunt capabili sa-si aleaga oamenii politici care sa le reprezinte interesele tot pe plan local – consilierii locali si judeteni si implicit presedintele CJ, primarii) – autonomie decizionala si financiara
  2. acela al deconcentrarii – coborarea « puterii » – a atributiilor si obligatiilor de la Centru la Teritoriu

Depolitizarea acestor foarte importanti actori de pe scena locala a Administratiei, prefectul si subprefectul, reprezinta mijlocul prin care un Guvern poate arata ca are incredere in cetatenii pe care ii guverneaza si care la randul lor i-au acordat incredere. De ce ? Pentru ca acestia si-au ales deja pe plan local oamenii politici care  sa-i reprezinte. De la « micul guvern » din Teritoriu asteapta o administrare tehnocrata, profesionista. Inaltul functionar public ce va fi prefectul trebuie sa fie capabil, prin pregatirea si competenta sa sa transpuna in plan local directiile generale trasate de Guvern (prin atributiile mentionate in lege, art. 24) – in colaborare cu celelalte autoritati locale. Astfel, Guvernul acorda incredere si functionarilor publici (in frunte cu prefectul si subprefectul) care duc la indeplinire politicile-cadru ale sale.

De asemenea, Art. 9 (includerea in categoria inaltilor functionari publici, conditiile pentru ocuparea functiei de prefect sau subprefect), art. 17 (demnitatea in functie), art. 22 (incompatibilitati si conflicte de interese), art. 24 (atributiile prefectului), art. 30 (colaborarea cu asociatii si fundatii de utilitate publica), art. 31 (evaluarea performantelor profesionale individuale ale prefectilor), art. 34 (comunicarea ordinelor catre serviciile deconcentrate si propuneri pentru imbunatatirea activitatii lor), servesc foarte bine scopului legii.

 PROPUNERI :

  • Punerea la punct a unei legislatii fiscale proprii – elementul cheie al unei autonomii locale si regionale eficiente – in acest moment se ofera o autonomie redusa la nivel regional, cenzurata prin intermediul alocarii fondurilor pentru finantare.
  • Optarea clara pentru tipul de deconcentrare aplicat – care sa fie mentinut cu consecventa, in normele legale si in practica.
  • Redistribuirea totala a functiilor administrative, pe baza principiului subsidiaritatii, plecand asadar de la comune – acele nivele mai apropiate de cetateni
  • Nu sunt mentionate si corelate nivelele administrative si competentele specifice (de exemplu, in Franta, comunele se ocupa cu problemele de securitate si urbanism, departamentele cu cele sociale si regiunile de problemele economice). Fiecare nivel ar trebui sa aiba competentele sale – “blocuri de competenta” pe domenii.
  • Este necesar a fi realizata o noua delimitare a functiilor Statului. Legislativul si Executivul sa coboare la nivelul regiunilor si Judecatorescul sa ramana la nivel de stat.
  • Prevederea zonelor / oraselor metropolitane – trebuie realizata, cel mai potrivit, in  reglementarea privind regionalizarea
  • Armonizarea politicilor de dezvoltare regionala cu obiectivele de dezvoltare ale Romaniei, in ansamblu, precum si cu cele ale Uniunii Europene, in ceea ce priveste coeziunea economica, sociala si teritoriala – urmarirea obiectivelor la nivel regional presupune armonizarea obiectivelor fiecarui judet sau gasirea proiectelor de interes comun.

(sfarsit)