Specialistul in Relatii Publice

 

Specialistul in Relatii Publice trebuie sa poata raspunde la urmatoarele intrebari :

• Cat de mare e capacitatea fiecarei categorii de public de a influenta eforturile organizatiei pentru a-si atinge scopurile specifice ?
• Care este interesul urmarit de public in relatiile cu organizatia ?
• Ce valori comune impartaseste publicul respectiv cu organizatia ?
• Care sunt liderii de opinie si factorii care influenteaza decizia publicului ?
• Care este profilul socio-demografic al publicului ?
• Care este opinia publicului despre organizatie ?
• Care este opinia publicului despre problemele specifice referitoare la organizatie, aflate in dezbatere la un moment dat ?

Din experienta mea de pana acum in acest domeniu ( scurta, recunosc, dar foarte concentrata ) am observat cateva aspecte cel putin deranjante in ceea ce priveste si relatiile cu publicul :

• Cetateanul care intra intr-o institutie a Administratiei Publice este „luat in primire” si chestionat, mai intai, de gardian / jandarm / ofiterul de paza ;
• Nu sunt afisate indicatoare care sa arate traseul spre Departamentul Relatii Publice sau macar spre Punctul de Informare ( sau chiar spre Registratura daca institutia nu le are pe primele doua ) ;
• Presupunand ca cetateanul „insetat de aventura” reuseste sa gaseasca si sa intre in biroul cautat, aici nimeni nu-l ia in seama ( sunt chiar cazuri in care angajatii respectivi nici macar nu-si ridica privirea din hartii ). El trebuie sa vorbeasca tare, sa tuseasca, sa se agite si sa dea din maini ;
• Dupa ce a reusit sa atraga atentia, i se da de inteles ca deranjeaza, evident, cu un astfel de comportament ;
• In timp ce i se arata, indirect, ca este un element perturbator, cetateanul este „scanat”, catalogat si etichetat in functie de : imbracaminte, incaltaminte, tunsoare, manichiura, riduri, accesorii, anexe….;
• Cetateanul reuseste sa spuna de ce se afla in institutia / biroul respectiv si ce vrea el de fapt ; in acest moment se va gasi cineva sa „explice”, cu un aer de superioritate si cu un limbaj complicat, ca „problema” lui nu-si gaseste rezolvarea in acel birou ;
• Clientul – cetatean va trebui sa parcurga pasii anterior descrisi, cel putin de cateva ori, pana la solutionarea „problemei” ;
• Pentru ca a pierdut atata timp pe „traseu”, cand ajunge in sfarsit la biroul cautat, acolo gaseste o „coada pe mai multe randuri” – sau mai rau – nu mai gaseste pe nimeni fiindca programul tocmai s-a incheiat ! ;
• Prin urmare, „aventurierul” se intoarce a doua zi direct la biroul vizat, unde constata ca orarul afisat nu este respectat ;
• Asteapta si cere lamuriri unui angajat care-i spune ca exista doar o singura „zi cu publicul”, nespecificata in orar, si ca aceasta a fost ieri ! ;
• Dupa o saptamana, cetateanul, calm si resemnat, se aseaza la binecunoscuta coada si cand ajunge sa-si plateasca impozitul / taxa / darea catre stat, reteaua de calculatoare se blocheaza…..

Am exagerat acum, recunosc, in multe institutii ale Administratiei Publice romanesti lucrurile stau mai bine – si nici o persoana reala n-ar avea rabdarea sa suporte aceste „etape”, chiar daca e posibil sa fie asa de ghinionista. Dar am facut acest lucru tocmai pentru a atrage atentia asupra pericolelor ce ne asteapta daca SCHIMBAREA nu-si intra in drepturi. Si Relatiile Publice reprezinta un bun punct de plecare. Si de continuare…..

 By Raluca Filip