Category Resurse

Exista potentiale arii de cooperare si conflict intre aceste domenii :

• Reorganizarea structurala. Departamentul de Resurse Umane are un rol clar vis-a vis de contracte si obligatii, in situatii in care se realizeaza fuziuni, concedieri, achizitii si reorganizari. Aspectele de comunicare ale acestor chestiuni, inclusiv cum sa comunici cu angajatii si cu stakeholderii externi, ar trebui in mod normal sa implice expertiza Relatiilor Publice.

• Comunicarea interna. Controlul comunicarii cu angajatii si divizarea intre ceea ce e de drept comunicat de catre Resurse Umane si Relatii Publice sunt arii pentru posibile dezbateri.

• Relatiile cu comunitatea. Aceasta ar putea implica comunicarea cu angajatii care sunt in comunitatea locala si de asemenea cu potentialii angajati si din nou solicita o atribuire atenta a responsabilitatii pentru comunicare.

Este important ca fiecare domeniu sa-si recunoasca reciproc expertiza si contributia pe care le au. De asemenea, cred eu, in departamentele de Resurse Umane ar trebui sa fie cel  putin o persoana care sa aiba cunostinte ( nu neaparat sa fie specialist pentru ca sunt constienta de costurile implicate ) de Relatii Publice. Este vital sa fie mentinut un dialog frecvent, onest si de buna voie de ambele parti tocmai pentru a servi cel mai bine interesele organizatiei. 

 De la Raluca Filip

Marketingul e domeniul cel mai des confundat cu Relatiile Publice dar inseamna procesul de management responsabil cu identificarea, anticiparea si satisfacerea cererii consumatorilor in mod profitabil.

Publicitatea  prezinta mesajul de vanzare cel mai persuasiv posibil, in perspectiva avantajoasa pentru produs sau serviciu, la cel mai mic posibil cost.

Relatiile Publice  tintesc nu sa mareasca vanzarile ci sa mareasca intelegerea.  Cateodata, bineinteles, aceste notiuni sunt legate dar Relatiile Publice nu pretind o legatura cauzala directa.

Orice discutie despre Relatii Publice si rolul lor in organizatii, inevitabil cere intrebarea: „ce este o organizatie ?” – raspunsul la intrebare ajuta la descoperirea naturii principale a comunicarii si ca urmare a impactului strategic pe care-l pot avea Relatiile Publice. Organizatia este un set de componente  (sau subsisteme) care au impact una asupra alteia si care impreuna interactionaeaza cu mediul organizatiei. Asadar bunastarea unei organizatii este dependenta de stabilirea si mentinerea relatiilor cu ea insasi si cu mediul. Trebuie sa se ajusteze si sa se adapteze la schimbarile din interior si la cele din exterior.

Profesionistii in Relatii Publice utilizeaza aceleasi tehnici cu acelea disponibile pentru cei care fac strategii (ex: analize PEST, SWOT, etc.) pentru „scanarea mediului”. De asemenea, ei aduna informatii si despre stakeholderii organizatiei.

 Pentru o si mai buna intelegere a Relatiilor Publice, propun a comparatie amuzanta. Asadar, daca un baiat ii spune unei fete cu care vrea sa fie, cat de tare si puternic este el ( si destept, evident ), acest lucru reprezinta PROPAGANDA ;

Daca-i spune fetei cat de frumoasa si desteapta este ea, inseamna PUBLICITATE ;

Daca baiatul roaga un prieten sa-i spuna fetei cat de tare, puternic si destept este el,

acest lucru reprezinta RELATII  PUBLICE !!!

De la Raluca Filip

Participantii la o situatie informala nu sunt pe deplin constienti de ceea ce se intampla. De aceea, daca nu esti atent poti avea dificultati serioase.

In America Latina, institutia familiei s-a dezvoltat atat de mult, ca marime, stabilitate si influenta, incat pare incredibil pentru nord-americani, de exemplu. Guvernele lor, pe de alta parte, nu ocupa un loc asa de important in schema lucrurilor ca la nord-americani. Legea, in America Latina, este intarita tehnic, „ca la carte”, dar este mediata de relatiile de familie.

Asadar hispanicii interpreteaza legea strict si de-abia in fata Curtii incearca sa influenteze sistemul – nord-americanii isi permit o anume interpretare libera a legii dar devin duri si tehnici o data ce masinaria legii e pusa in miscare.

Oare romanii unde se incadreaza ? Cred ca nicaieri si peste tot, adica NU se incadreaza. Ce vreau sa spun de fapt, este ca fiecare institutie din Administratia Publica din Romania are o atitudine diferita fata de schimbare ( dupa cum oamenii care lucreaza acolo si cei care o conduc, o au ), de ea depinde cum sunt privite Relatiile Publice si rolul lor in cultura organizationala, si implicit in imbunatatirea relatiilor si cu exteriorul.

Este clar ca toate organizatiile tind in timp sa devina orientate spre sine, spre interior,

mai concentrate sa munceasca pentru ele insele decat pentru publicurile si clientii lor. In sectorul privat, intr-o anume masura, competitia sau amenintarea cu noi competitori care intra pe piata, pot opri aceasta tendinta. Dar in sectorul public de obicei e putina concurenta sau chiar deloc. Mecanismul electoral e un instrument tocit si adesea ineficient pentru a pastra organizatiile din sectorul public pe varfuri si atente la dorintele cetatenilor. Cele mai multe autoritati locale au nevoie sa se testeze constant. Exista verificari externe – de la nivel central si auditori  – dar acestea se bazeaza pe formule si generalitati.

 O organizatie locala responsabila e una care asculta si invata de una singura. O politica activa pentru comunicare trebuie sa faca parte din programul de Relatii Publice. Aplecand urechea la public poti auzi plangeri si critici dar de asemenea sugestii pozitive despre alocarea resurselor si despre cai de imbunatatire a serviciilor. A vorbi cu publicul deschis si extins este de asemenea o disciplina : institutia trebuie sa vorbeasca limbajul publicului si sa-si exprime ingrijorarile in moduri care sa elimine discrepantele dintre organizatie si cetateni.

Dar aceasta trebuie facuta o data cu eliminarea comunicarii in termeni excesiv  de formali.

Autoritatile locale sunt organisme „politice” care inoata intr-o mare de atitudini si ideologii. Cum gandesc oamenii despre personalitatile si partidele politice, cum se reflecta pe termen lung pozitia lor in legatura cu probleme importante ce tin de distribuirea resurselor, toate acestea sunt si ele influentate de semne si semnale ce emana de la institutiile Administratiei Publice Locale. Comunicarea e o parte a fiintei democratice care este guvernarea locala.

 Comunicarea nu este spontana, insa. Nu e o parte a unei ordini naturale. Dimpotriva, lasati in pace, personalul si membrii alesi s-ar putea „scufunda” in liniste sau ar incepe sa foloseasca canalele inguste de conversatie bine stiute – partidul politic, reteaua profesionala. Este nevoie de efort  constant pentru comunicarea cu societatea. De aceea acest proces trebuie condus energic, pe baza maximei intelegeri – intre parti – a versurilor si melodiei care formeaza cantecul.

Exista  7 pacate capitale in legatura cu Relatiile Publice ( Joseph F. Awad, 1985 ) :

1. Miopia functionala – esecul in a aprecia intregul scop al importantei contributii pe care o pot aduce Relatiile Publice intr-un management bun;
2. Filozofia robinetului – ne vom indrepta catre Relatiile Publice cand avem nevoie…;
3. A pune caruta inaintea calului – cine are nevoie de cercetare ?;
4. Anestezia locala – hai sa ne ocupam de asta la nivel local !;
5. Neurastenia vestilor bune – credem in informarea publica intreaga si completa atata timp cat e pozitiva si se reflecta favorabil asupra noastra…;
6. Ticul comunicarii dintr-o data – de ce ne acuzati ca nu comunicam ? – informatia a fost mentionata in ultimul nostru raport anual !:
7.  Iluzia umbrei – filozofia de a nu fi remarcat. Aceasta aberatie este bazata pe credinta ca o organizatie se poate face invizibila cand vrea.

 De la Raluca Filip

Sistemele formale sunt caracterizate de o mare „stabilitate”, o trasatura care satisface o nevoie adanca in toate societatile si indivizii.

In afara de unele circumstante speciale, formalul se schimba incet, aproape imperceptibil. De asemenea, este foarte rezistent la schimbarea fortata din afara. De obicei americanii si vest europenii sunt cei care au impresia ca sistemele formale ale altor popoare sunt imorale, nebunesti, inutile, inapoiate (de exemplu, in unele parti ale lumii arabe e considerata o nebunie curatarea apei de baut – oamenii de-acolo refuza ajutorul pentru curatarea apei si instalarea de pompe).

Trebuie sa intelegem si sa acceptam sistemele formale ale altor popoare mai intai, pentru a putea lucra in mod efectiv in interiorul lor. Alte exemple : americanii angajau constructori japonezi in functie de calificarile tehnice – o eroare naturala, japonezii s-au suparat pentru ca nu era luata in seama ierarhia sociala. Solutia – permiterea lucratorilor sa-si aleaga proprii lideri dintre cei care aveau un statut adecvat. N-avea importanta ca ei erau batrani si nu vorbeau engleza si ca nu stiau nimic despre inginerie. DAR imediat isi alegeau tineri ingineri ca sfatuitori. La fel, indienii Taos nu-i placeau pe albi dar dupa multe tatonari au acceptat sfaturile unui tanar agricultor. Cu toate acestea, in primavara indienii s-au suparat. Tanarul voia sa implementeze un program de arat timpuriu dar nu stia ca, indienii Taos credeau ca Mama Pamant e insarcinata primavara si pentru a proteja suprafata, nu mai conduceau masinile spre oras, scoteau potcoavele la cai, refuzau sa poarte chiar ei incaltari prea dure !

Adesea, totusi, conflictul dintre diferitele sisteme formale din diferite culturi poate avea un deznodamant tragic. In timpul cuceririi spaniole a Lumii Noi, spaniolii luptau sa omoare iar Aztecii sa ia prizonieri. Prin urmare, Aztecii erau in pierdere, avand de-a face cu un dusman care ucidea in lupta. Pentru ca acesta era un sistem formal, Aztecii nu au fost capabili sa-l schimbe la timp pentru a se salva pe ei si societatea lor.

Formalul ofera o larga perspectiva, ale carei margini indivizii-actori le pot umple cu detalii pentru ei insisi. Daca stau in aceste limite, viata merge inainte calm. Daca nu, se gasesc in necaz.

 De la Raluca Filip

Reprezinti o organizatie. Activezi intr-un domeniu dar si intr-un context.
Trebuie sa fii interesat de tot ceea ce te poate influenta. Pentru ca si altii, cu siguranta, sunt interesati de tine (ca organizatie, indiferent ca esti o multinationala, ONG, institutie publica, SRL).

Porneste asadar de la o “harta” a stakeholderilor – cum e cea de mai jos, de exemplu

“…sa incline balanta catre un echilibru.” Sa ridice manuta cine poate face asa ceva !

Asa ceva… 🙂

Am citat un ministru aflat aseara la TVR intr-o emisiune de stiri. Nu l-am inregistrat, nu stiu cum il cheama (sincer, cred ca nici subordonatii lui nu stiu cum sa-l cheme) si nici ce minister pastoreste (rusine sa-mi fie). Moderatorul a spus “domnule ministru”.

Am ramas surprinsa de complexitatea afirmatiei si de maxima concentrare de termeni antagonici in doar cateva cuvinte si in doar cateva momente de pauza de “zapping” TV. Revin astfel la o intrebare retorica mai veche de-a mea. Cum ignori ceva ce nu poti ignora ?

Da, am “pretentii” macar la o parte dintre cei care apar la TV (si de o parte si de cealalta a pupitrului) sa se exprime coerent, imi place sa interactionez cu oameni care vorbesc si scriu corect si civilizat, ma enervez cand interactionez cu personaje pline de sine dar care nu vorbesc si nici nu scriu corect romaneste. Cateodata decid sa corectez fara menajamente, cateodata decid sa nu mai interactionez pur si simplu cu personajele respective. Fara “closure” sau explicatii. 

Nu exagerez, desi mi s-a atras atentia ca da, exagerez. Eu insist ca nu exagerez. De ce sa-mi fie MIE rusine ca am de-a face cu un personaj (femeie sau barbat) agramat/necioplit/manelist (si de obicei super-tupeist pentru ca merg foarte foarte bine la pachet) ? Cred cu incapatanare ca respectivii merita sa fie pusi la punct, altfel o sa murim.
De rusine. Ma rog, de consecinta rusinii de a le da peste bot – invadarea spatiului public si privat.

Fac si eu greseli INSA incerc mereu sa invat si sa nu le repet. Sau mai folosesc termeni in engleza ca sa exprim niste notiuni care nu redau exact acelasi lucru in limba romana, mai scap cate un “nici un” in loc de “niciun”, postarile mele sunt fara diacritice desi imi place foarte mult Diacritica (e o tipa desteapta de la care afli mereu lucruri noi si bune pentru revigorarea neuronului obosit).

Revin la problema mea, iarasi. Ce te faci atunci cand nici nu poti corecta, nici nu poti da “shut down” ? 
Uite cum, intr-un minut de manevrare a telecomenzii, poti fi “agresat” fara sa vrei. 
Exemplul de ieri a fost chiar “soft” prin comparatie cu altele. Pe mine nu ma impiedica sa ma minunez totusi – in continuare – de varietatea specimenelor televizate. 
Da, cunosc indemnul “nu mai pierde timpul cu TV-ul”. E pueril. 
Dar acest subiect ramane pentru un articol viitor.

 De la Raluca Filip

Zilele de sarbatoare generala m-au asaltat cu opinii si comentarii despre regionalizare – pe posturile TV de stiri, dar si cu un videoclip avand un ponei “pe val” – pe posturile TV muzicale.

Incontestabil, este un subiect la moda. Iar. Regionalizarea, nu poneiul.

Toata lumea nu numai ca are o parere dar si-o exprima televizat chiar, in legatura cu subiectul regionalizarii.

Mi-am amintit – enervata de-atatia politicieni, politologi, instructori politici (politruk), analisti si specialisti – ca eu am dat un test in 2004, la YPS, in legatura cu acest subiect. Iar in 2005 am transpus lucrarea intr-un document oficial prezentat conducerii institutiei unde lucram la acea data.

Sunt mai mult de 7 ani de-atunci. E timpul pentru dezgropaminte 🙂

In prezent opinia mea cu privire la subiectul foarte actual si dezbatut la nesfarsit a capatat alte nuante. Neimportante in lumina acestei prezentari. Nedumerirea mea este de ce sunt intrebati si implicati in acest “proces” atat de putini oameni care se pricep ? Care au invatat despre, care au experienta in, care au un istoric, niste studii, o baza, o temelie…..deja ma transform in Urania.

Ce vreau sa accentuez insa este ca investitia in oameni merita incurajata dar si exploatata.

Iar un politician adevarat (a la carte, nu in sensul peiorativ binemeritat de majoritatea) ar trebui sa stie asta.

Semnez tot ce declar, (pe fiecare pagina, se pare – documentul este scanat pentru ca nu am mai gasit forma electronica)

  De la Raluca Filip